Fredonez de ceva ore refrenul asta.....si simt ca e un fel de speranta desarta .
Simt cum parca ar fugi de mine si apoi s-ar razgandi pt a se intoarce in fuga in bratele mele.
Stau pe scaunul de la birou.....pe spatarul caruia obisnuiesti sa-ti asezi meticulos camasa.....Si atunci cand imi rezem capul pt a-mi odihni mintea mirosul tau ma imbratiseaza cu niste brate atat de lungi incat am impresia ca-mi cuprinde tot trupul. Parfumul tau imi aminteste ca nu esti langa mine......Si simt cum lacrimile vor sa dea navala pe obrajii mei.
.........Si incep din nou sa fredonez....." iar atunci cand noaptea cade iar/ in bratele tale vreau sa ma ascund/ glasul inimii sa-l ascult"...." o mie de ani nu mi-ar ajunge sa te iubesc"......dar.....tu probabil esti prea confunz in deruta ta ca sa observi cum suspin dupa tine......Imi doresc doar sa nu fie prea tarziu pt noi doi.
Un comentariu:
superb si dureros in acelasi timp :P
Trimiteți un comentariu