De ce?

Atunci cand trebuie sa dam sfaturi, in orice domeniu, multi dintre noi, ne pricep de minune. Daca suntem atat de buni la teorie.....de ce oare practica este atat de dificila? De ce nu ne putem sfatui pe noi insine?De ce suntem construiti astfel incat in cazul nostru parca toate sfaturile alea bune oferite cuiva se pierd asa .....ca ceata risipita?

Nu am sa-L includ pe Bunul Dumnezeu in toata galeata asta de intrebari.....in cazul asta nici nu ar mai trebui sa intreb...Multe tristeti ne apasa....si poate din ce in ce mai multe in lumea asta dornica de puttere. Dar nu au nicio legatura cu divinitatea...ni le provocam singuri pentru ca apoi sa-L intrebam pe bietul Dumnezeu " de ce?"...

In fine....esenta acestui mesaj al meu este: Atata timp cat putem consola pe altii......de ce nu o putem face cu noi insine?.....Ce bine ar fi sa ma iau singura in brate si sa-mi zic" hai lasa ca nu-i capat de lume.....ai sa vezi ca-ti trece".....si sa ma mangai pe crestet. ma rog;))....in cazul asta probabil ca maica-mea m-ar duce la un control psihologic.

Mda....deci?